Comments on: In memoriam Raluca Stroescu… fata care a murit din cauza surmenarii la munca

By: Silvia

Silvia — Wed, 30 Dec 2009 11:18:19 +0000

Sunt nou angajata la EY in departamentul administrativ (Assistant) si am vazut tentativele de a mi se impune religia orelor suplimentare (“overtime-ul se plateste aici”), dar eu la ora 6 si 10 cel mai tarziu mi-am strans lucrusoarele si am iesit pe usa. Adevarul e ca daca ai o atitudine heirupista firma iti acapareaza toata viata, dar daca esti mai nonsalant, mai miserupist si te comporti ca si cum putin iti pasa daca te dau afara sau nu, lumea te lasa in pace si nu ti se mai baga in suflet.
PS Nu imi propun sa avansez si sa ajung manager, munca si salariul actual sunt suficiente pt mine. Ce e rau in a ramane pe o pozitie care iti convine? De unde obsesia de a avansa? Eu nu mai vreau sa avansez niciunde.

By: ovi

ovi — Thu, 05 Nov 2009 18:37:55 +0000

salutare. a trecut mult timp sau putin timp de atunci? am invatat ceva? au invatat angajatorii ceva? nimic? tin minte saptamana aceea…Raluca tb sa finalizeze proiectul si la firma la care lucrez. ultimul email i l am trimis miercuri si vineri discutam cu colegii ce se intampla ptrca de obicei raspundea extrem de repede. am sunat si nimic. luni am aflat. a fost INGROZITOR pentru mine… eu o cunosteam de 2 ani, discutasem cu ea…nu imi venea sa cred ca nu mai e! doar vorbisem 3 ore impreuna acum 2 saptamani…ce scurta e viata! ce repede trece timpul…si ce repede se asterne uitarea. imi pare rau, Raluca. te rog sa ne ierti de acolo de sus , unde te afli.

By: Mor pe capete la munca » eCristian

Mor pe capete la munca » eCristian — Sat, 19 Sep 2009 22:06:58 +0000

[...] moartea din 5 aprilie 2006 a lui Raluca Stroescu datorată surmenării la muncă, uite că vine și rândul altora să moară din cauza programului [...]

By: Dann

Dann — Fri, 07 Nov 2008 14:53:43 +0000

Vreau sa mai adaug, erau in plina “campanie de remodelare a imaginii”, motiv pt. care s-au folosit de mine 2 luni si m-au trimis la plimbare.
Am inteles ca post-eveniment, incercau cu greu sa recruteze oameni, li se inchidea telefonul in nas. Si cand au reusit, de ex, s-au reintors la practicile lor ciudate. Cel putin departamentul in care am fost eu angajata.
Desi, as spune, ar trebui sa aiba putina grija cu presiunea pe angajati, pt. ca deja vad ca criticile la adresa lor curg.
Comentarii de tipul, daca fata era in deplinatatea facultatilor mintale mi se par inutile, evident ca era, era afectata de orele peste program, dorinta de a fi manager, stressata de rate la banca, nu stiu. Mi se pare trist. Manager este o functie inalta in EY. Familia ei ce mai poate face, daca mie mi-au spus ce mi-au spus, ce parere aveti, poate familia sa dea in judecata ditamai EY? Sincer. Eu as face-o insa in locul lor, dar probe acum cine garanteaza ca mai exista. Plus ca fata, ca si mine semnase acel contract de confidentialitate totala si obedienta, etc, care mi s epare usor abuziv (mie personal). Dar tot nu doresc nici eu sa imi dau numele real….

By: Dann

Dann — Fri, 07 Nov 2008 14:45:37 +0000

Am lucrat la EY, este un loc al pierzaniei. Nu m-as intoarce in veci intr-o astfel de companie. EY este locul in care nu poti comunica cu nimeni, colegi, manageri, manageri HR, iar daca o faci mereu vei fi santajat de cineva pt. asa-zisele tale rezultate.
Nu stiu pe unde am citit sa si consultanta de tipul asta, sau organizata asa nu o sa mai aiba adepti, eu insa observ ca EY nu fac altceva decat sa-i foloseasca politicile de PR pentru a se pastra in topul in care sunt, va spun din experienta: cand am ajuns acolo nici site-urile nu erau actualizate, acum insa totul arata perfect.
Pana una alta exista moartea acestui manager pt. care EY sunt responsabili, si peste asta eu sper sa nu se va trece cu atata usurinta. EY este locul in care am fost santajata cu o scrisoare de recomandare si unde mi s-a spus” Nu iti recomandam sa ne dai in judecata”. Daca as fi chemata la EY, nu m-as mai duce inapoi vreodata.

By: Raluca Stroescu » L3ST.com

Raluca Stroescu » L3ST.com — Fri, 21 Mar 2008 14:26:38 +0000

[...] vina pe toate, mai putin pe ea. Daca ea inca era in deplinatatea facultatilor mintale cand a scris mailul ( cititi de jos in sus ) prietenei ei, de ce nu si-a cautat un alt loc de munca ? Cotidianul [...]

By: Georgen

Georgen — Sun, 07 Oct 2007 08:32:07 +0000

asa este…suntem niste carabusi care trudim toata ziua ca sklavii pentru profitul acestor asupritori din multinationale.Mi-e scarba de ceea ce se intampla…insa de vreo 2 saptamani….plec la ora 15.30(incepem programul la 7.00)si nici in week-end nu mai prestez. Este super!!! am timp sa petrtec cu prietena mea…mai citim o carte vedem un film mai facem un henghy-penghy:).
Sa le i-au compania in p****.

By: emir ciolan

emir ciolan — Sat, 28 Apr 2007 20:20:31 +0000

BIROUL este un forma teribila de claustrare moderna, in vreme ce marile corporatii (aglomerari infernale de birouri) incep sa aiba alura unor imense spatii de concentrare. Pentru indivizii adulti care isi petrec vietile in aceste spatii rectangulare, monotone, de un gri imposibil, tot ce se afla in afara BIROULUI devine treptat o abstractiune. Singura realitate este BIROUL care se hraneste cu timpul tau, cu gandurile tale, cu imaginatia ta. Cu intreaga ta fiinta, in cele din urma.

Fiecare BIROU este condus de un mic dumnezeu cu o singura preocupare: sa creeze organizatia perfecta. Din cand in cand, micul dumnezeu se pogoara printre bietii muritori de la etajele inferioare, arborand o atitudine ingrijorata prin care sadeste temeri cumplite in mintile sleite. Nu saluta niciodata pentru ca respinge orice apropiere de angajati, insa are cuvinta sa raspunda, ba chiar zambeste ca o recompensa. Are privirea transparenta de parca s-ar uita in sufletul tau, scormonind acolo ca sa vada cat esti de dedicat companiei.

Iar tu, biet angajat, peon truditor pe campul muncii, stiind cati iti ravnesc ciolanul, esti mereu cu ochii in patru pregatit sa adulmeci orice schimbare de atitudine a sefului si te intrebi oare de ce nu mi-a raspuns azi la salut? De ce nu mi-a adresat nici un cuvant? Oare mi s-a parut doar sau chiar imi evita privirile? Te uiti in jur sa vezi daca vreun coleg nu stie ceva. Faci o gluma searbada doar ca sa vezi cine rade si cine nu. Observi inspaimantat ca nu sunt prea multi cei care se hlizesc alaturi de tine. Presimtiri negre incep sa te bantuie si nu mai poti rabda incertitudinile care te asalteaza.

By: MT

MT — Thu, 26 Apr 2007 06:57:37 +0000

Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.