Comments on: Concurs: Jocurile copilariei

By: Copiii pakistanezi se joaca de-a teroristii sinucigasi -- fulgerica's blog

Copiii pakistanezi se joaca de-a teroristii sinucigasi -- fulgerica's blog — Sun, 06 Mar 2011 10:10:28 +0000

[...] “hotii si vardistii”, “de-a doctorul”, sotron, elastic, castel sau alte jocuri normale intalnite intr-o societate [...]

By: Foloseste un nUme, urmatorul comment va fi sters (in caz contrar)

Foloseste un nUme, urmatorul comment va fi sters (in caz contrar) — Tue, 23 Mar 2010 11:15:27 +0000

pentru Next Mike…
jocul ala Diri-Diri se cheama BARAJ si are aceleasi reguli pe care le-ai specificat tu. Mai putem adauga si faptul ca se poate juca si 3-3, 4-4, 5-5 daca poarta e destul de mare. (de obicei pe un cam intins facuta din pietre care se pot muta:D)
Eu jucam in copilarie oina pe un teren amenajat special si era super tare. (e ca un fel de basebal dar are regulile putin schimbate) Cam atat… Vizitati http://www.punctultau.com

By: Nenea

Nenea — Thu, 01 Oct 2009 00:55:48 +0000

Pitulusu pe http://teoretic.com/2009/10/01/pitulusu-v-ati-ascunselea-ascunsa/

Cel mai adrenalinos joc.

By: Nistor

Nistor — Sun, 14 Jun 2009 11:22:17 +0000

Nu stiu cum ii spuneati voi, dar noi jucam tarile. Desenam un cerc mare cu creta desigur, si il imparteam in cati eram( trasam niste arce de cerc daca e sa spun asa) , ne completam fiecare parte egala cu numele unei tari, vreau sa spun ca daca imi fura altcineva numele de Italia nu mai jucam frate, eram foarte inversunat, ma imbracam in albastru cand era vorba sa jucam…Si unul statea in centrul cercului mare si spunea : “sa traga ,sa traga matza de coada si soarecele de urechi… si spunea numele unei tari in timp ce arunca mingea pe spate, cand ceilalti fugeau, tara strigata trebuia sa recupereze mingea sa o puna in mijloc, ulterior sa-l paleasca pe cel cu tara respectiva , daca il palea, ii cucerea o portiune din tara, stergeam creta cu apa , veneam cu galetusa ca sa fie treaba buna, si astfel iti mareai tara :X …….

As da orice ca sa revina vremurile de odinioara, ce copilarie sa mai aiba un pusti de azi, ce sa povesteasca copiilor lui, ca juca foarte bine si codat counter-strike? Sau ca se taia in tinerete ca era EMO…

By: Bogdan

Bogdan — Wed, 10 Jun 2009 20:44:32 +0000

Mai..ia sa povestesc si eu un joc care m-a facut foarte fericit cand eram in generala! O sa vedeti in continuare de ce:

Jocul se numea “Imparatul”

De obicei il jucam la cineva acasa, cand parintii respectivului erau plecati.
Important era sa ne strangem si fete si baieti, un numar egal ar fi fost super:d

Dintre toti, se alegea un Imparat! Acesta dadea apoi fiecaruia cate o porunca. Acu…smecheria era alta: printre poruncile alea, se mai strecura si cate unele de genu: Sa o saruti pe bubulina timp de 10 secunde pe obraz, sau sa il saruti pe bula timp de 30 de secunde cu limba!

Astea erau cele mai asteptate momente! Asa am sarutat si eu prima data o tipa de care imi placea, dar cum eram prea timid pe vremea aia (nu ca astia mici de acu, care au prietene din clasa a 2-a), imi era rusine sa ii cer ‘prietenia’. Si asa am si invatat sa sarut.

Tin minte cat de naspa ma simteam primele dati cand am jucat jocul asta, din cauza ca nu stiam sa sarut, si imi era rusine sa nu se prinda fata! De multe ori poate chiar vroiam sa nu imi dea ‘Imparatul’ vreo porunca deasta! O data, din greseala (eram incepator ce vreti) uitasem ca, atunci cand saruti, trebuie sa respiri pe nas, si nu pe gura! Sa o vezi atunci pe tipa, cum s-a umflat dintr-o data…si eu nu stiam de ce. Va dati seama, o buna bucata de vreme eram subiect de misto in gasca!

By: neXt`Mike

neXt`Mike — Wed, 10 Jun 2009 15:22:08 +0000

@Marius, Bloghita, punKreas – Un vechi proverb latin care acum e foarte folosit la Roma suna asa (in italiana): “Paese che vai, gente che trovi”, ideea fiind ca indiferent de sat sau oras, oamenii sunt diferiti, insa obiceiurile aceleasi, diferenta e ca fiecare denumeste diferit diverse obiceiuri, in cazul nostru jocu’ de care am vorbit eu

By: Codrut

Codrut — Wed, 10 Jun 2009 12:39:11 +0000

http://razicugura.wordpress.com/2009/06/10/eclipsa-de-forma/

By: Alina

Alina — Wed, 10 Jun 2009 10:30:20 +0000

Noi ne jucam “Tara, tara, vrem ostasi!”
Ne imparteam in 2 grupuri, si fiecare grup se tinea de maini foarte strans, stand cu fata spre celalalt grup.
Pe rand, fiecare dintre grupuri striga: “Tara, tara, vrem ostasi!”
Celalalt grup raspundea: “Pe cine?”
Primul grup, cel care a strigat, spunea numele respectivului. De obicei era cel mai slab din echipa adversa. El trebuia sa alerge si sa “sparga” zidul, adica sa desfaca 2 maini.
Daca reusea, atunci lua in echipa lui pe unul dintre cei care facusera zidul spart.
Daca nu reusea, atunci ramanea in echipa adversa.
Jocul continua in acest mod, pana cand intr-o echipa ramanea un singur copil.
(mai erau si unele faze aiurea, cand copiii si-au desfacut intentionat mainile, si atunci o fetita care venise cu viteza sa sparga zidul s-a impiedicat, a cazut si si-a spart dintii din fata)

By: silvius

silvius — Wed, 10 Jun 2009 10:14:32 +0000

@IulianP – la mine la bloc se numea gropita si aruncam cu shaibe furate din uzina.
Un alt joc era cartonase (aka cartobele), la care se foloseau cutiile de chibrituri, se rupeau si se pastra fata colorata. In functie de desen, marime si nationalitate aveau un anumit punctaj (alea rusesti sau arabe, sau cele cu masini si animale erau cele mai valoroase) . Se trasau 2 linii, pe una din linii se plasau cartonasele intr-un cerc desenat cu creta, una peste alta iar pe linia opusa se adunau baietii cu bucati de placaje sau linoleu din baie si incercau sa arunce peste maldarul de cartonase. Castigator era cel care scotea toate cartonasele din cerc.
Un joc asemanator era cel cu capacele de la sticlele de bere, suc cico care erau turtite si se puneau una peste alta, fiecare participant venea cu capacul lui (aka tavalutza), si se arunca cu o cheie in ele pana sareau in sus si se schimba fata, cel care rotea cat mai multe tavalute era castigator. Mai naspa era cand loveai prea tare cheia de asfalt si nu mai aveai cu ce intra in casa si erai nevoit sa spargi geamul de la balcon.

By: Liviu C.

Liviu C. — Wed, 10 Jun 2009 08:42:17 +0000

Noi ii spuneam “Bambilici”. Aveam un teren de fotbal intre blocuri unde cand ne adunam ziceai ca vine Ceausescu in vizita Regulile erau chiar simple datorita lor nu prea conta cat de bun erai sau nu la fotbal.
Unul statea in poarta, arunca mingea pe spate iar restul care alergau dupa minge erau “fiecare pentru el”. Ce nebunie sa vezi 20-30 de copii alergand dupa o minge, fiecare vrand sa inscrie primul.
Evident ca se formau si aliante, orgolii mari.
Cand unul dadea un gol, iesea pe bara si astepta sa termine si ceilalti. Multi alergau, multi stateau “la pomana”, pana spre sfarsite conta doar cat de norocos esti ca sa poti sa dai gol.
Intr-o runda, dupa ce dadeau majoritatea gol, mai ramaneau doi…ce competitie acerba si acolo )
Nebunie mare si cand dadeam mingea peste gard, din exces de zel ) nimerea tot timpul in gradina unui mos la care saream si daca ne prindea arunca cu ce apuca dupa noi )

Alt joc in care erau multi implicate se numea “patratica”. Tot ce aveam nevoie era de o minge si fiecare avea patratica lui. (cum erau la terenurile de fotbal placaje de ciment unite cu un strat de smoala intre ele). Ce nebunie si acolo cand ne adunam multi oaaaaii.. ) Puteam de dimineata pana seara sa jucam )
Mingea avea voi sa cada odata la tine in teren si dupa trebuia s-o trimiti mai departe, daca nu faceai 1 punct si la 3 ieseai afara.
Din nou puteai sa fii inger sau demon, sa ajuti sau sa sabotezi un alt jucator: puteai sa-l salvezi daca el nu mai ajungea sau puteai sa o trimiti numai in colturi. Evident ca roata se intorcea intotdeauna jucam pe campionate, pana nu mai puteam si ziua urmatoare o luam de la capat.

Un alt joc derivat de la patratica era “Director, Inginer, Muncitor si Somer”. Era format din 4 jucatori fiecare cu patratica lui, 2×2 patratele. Cand un jucator pierdea un punct era retrogradat (de la director la inginer, de la inginer la muncitor, de la muncitor la somer, iar somerul facea un punct si la 3 consecutive somerul pierdea si jocul se termina).
Cel care pierdea servea cu mana pe diagonala (somer la inginer, muncitor la director, inginer la somer; directorul nu servea niciodata).
Intotdeauna mi s-a parut ca inginerul avea cea mai mare putere, putea sa controleze somerul si muncitorul dupa bunu-i plac (daca avea skillz ) — poate d-asta o sa ma fac peste 2 ani inginer )

Mai jucam si “Din Vole” – a fost prezentat si de altii mai sus – si o varianta pe jos in care aveai voie sa atingi mingea doar odata altfel intrai in poarta. Atingeai doar pentru pasa sau pentru sut. Daca dadeai afara intrai in poarta.

“Baraj” imi placea la nebunie, aveam skillz la dat in bara si batut penalti-uri

Cand era terenul liber mai jucam “Din poarta in poarta”: unul intr-o poarta celalalt in cealalalta. Trebuia sa stam in afara cercului de 9 m si celalat tragea un sut cat de tarea putea ca sa dea pe deasupra catre gol.
Ce bucurie era cand mai prindeam un vinclu sau o bara gol…ma simteam rege )

“Victoria” era un fel de Bambilici dar pe echipe si se juca pana la 3 goluri de obicei.

Mai aveam si jocuri de skillz: care facea cele mai multe duble pe picior, pe genunchi, pe cap, sau overall.

Evident ca cel mai palpitant era fotbalul in parcare, in fata blocului. Aveam loc cat o alee, masini parcate de o parte si alta, si noi dai si fugi si suteaza. Erau faine vremurile ca pe atunci mai toti aveau Dacii si daciile rezista.
Aveam si obstacole si inamici care ne sabotau (fetele aruncau de la balcon baloane cu apa ) )

Jocuri fara minge erau cam putine dar aveam cred ca odata la saptamana un teatru facut de fete in scara blocului, cu premii surpriza ) Spuneau poezii, cantau, dansau, prezentau moda ) ce mai..adevarate show-uri…

Si inca cate mai sunt…la baschet mai am o groaza de jocuri (turul frantei, 21, americana, libere, obligata, obligata pe flotari…)

In liceu jucam cu inca 3-4 colegi un fel de bambilici, numai ca fara portar: fiecare alerga sa dea gol dar aveai voie sa sutezi spre poarta doar din 5 metri sau cateodata chiar mai putin.
Sau aveam o varianta de volei-vole: se juca doar cu mainile, unul statea in poarta si restul trebuiau sa o ridice ca la fileu la volei numai ca tina era poarta acum.

Am avut si experiente cu jocuri mai putin elegante barbut, poker, gaurica.
La gaurica sapam o groapa in pamant si aruncam cu monezi spre ea de la o distanta stabilita, pe rand. Dupa ce arunca fiecare o luam de la capat, numai ca acum primul dadea in monezi cu degetul (un fel de golf cu degetele) si daca nimerea gaura mai avea dreptul la o moneda. Daca nu, venea urmatorul. Ce-ti intra in gaurica era al tau.
Mai inventasem un joc fara nume: stateam cu fata la un zid si de la o distanta stabilita aruncam cu monezi (de obicei cu 500 de lei) si care reusea sa arunce cel mai aproape de perete castiga toate monezile puse in joc. Ce fericit erai cand reuseai sa arunci o moneda care se rezema de perete, si incepea sa injuri cand altul ti-o arunca de acolo cu moneda lui )

In ziele de vara, cand soarele te ardea rau de tot, mai aveam obiceiul sa iesim sa desenam in fata blocului, faceam concursuri de desen (evident ca numai monstruleti faceam ) )

Am avut si tentative cu breakdance-ul cand era la moda, aveam trupa, ne antrenam pentru showuri…tot cartierul stia breakdance )

Am trecut si prin perioade cu sah in fata blocului (aveam un tip innebunit dupa sah, campion pe judet si ne invata tot felul de trucuri) cu carti, apoi la sala de calculatoare jucam counter, warcraft, red alert, diablo, nfs porsche, heroes.

Ti se face dor…acum la facultate abia daca reusesc sa adun colegii la un fotbal…cateodata trebuie sa te joci ca un copil, ca altfel innebunesti.
(ma bucur ca acum am gasit alt joc, mai pasional: salsa dancing-va recomand )

EnjoY!
Liviu C.