Astazi o sa vorbim despre Restaurantul Ceasul Rau – Str. Iuliu Maniu nr. 58
Acum vreo doua saptamani ne-am decis sa luam masa in oras: eu, prietena si un cuplu de prieteni apropiati. Zis si facut, m-am apucat sa dau telefoane pentru a face rezervare. Cum la Sergiana (restaurantul nostru preferat) nu am gasit loc, am zis sa incercam la restaurantul Ceasu Rau. Sun, raspunde o fatuca, ii zic ceva de o rezervare, ma pune “on hold” ca cica vrea sa vorbeasca cu seful.
“Puteti veni, a zis sefu ca e loc destul”. Cum naiba? – mi-am zis- ca doar sambata de abia gasesti loc pe undeva iar la astia e gol. Plin de mirare, ii multumesc fetei si anunt gaşca ca avem rezervare la Ceasul Rau – ora 21:00. Am mai stat la un pahar de vorba acasa vreo ora si ceva iar apoi ne-am indreptat spre restaurant. Tin sa precizez faptul ca de ceva timp imi doream sa mananc la Ceasu Rau, dar niciodata, in nicio pauza de masa nu gaseam loc pentru ca era mereu plin.
Bun, ajungem, gasim loc de parcare pe Str. Castanilor (efectiv aproape de locatie) si ne indreptam spre local. “Mai sa fie! Uite..se vede de afara masa aia..sper ca aia sa fie rezervarea noastra!” zic catre grup si le propun sa grabim pasul, ferm convins ca deja e plin iar aia de la telefon nu stie pe ce lume traieste. Intram, supriza: era sambata seara iar restaurantul era super gol, doar la doua mese erau cateva persoane. Alegem o masa, ne asezam uimiti dar zambitori si fatuca de la telefon (sunt sigur ca ea era) ne aduce meniurile. Buuuuuuuun….
Sa inceapa dansul:
Dupa ce ca restaurantul era gol, pe la mese umblau trei insi echipati cu acordeon si toate cele, care zdranganeau de mama focului. Daca cumva pareai interesat de muzica lor, se apropiau de masa ta si ti le ziceau de ti se crapa paharul in mana. In fine, nu-i bagam in seama si ne apucam de meniuri. Nici bine nu apuc sa rasfoiesc meniul ca pac, fatuca vine cu pixul si foaia sa ne ia comanda. Am intrebat-o daca cumva se grabeste si vor sa inchida…. Din cate stiu eu (invatat de la cei mari), semnalul ca te-ai decis sa comanzi este dat de impaturirea meniului si asezarea lui, frumos, pe masa. In fine… pleaca fatuca, ne hotaram ce comandam, ne vede, vine si ii trasmitem: eu – doi mici (de pofta), o fleica la gratar si …. “la garnitura nu m-am decis, imi puteti spune ce inseamna cartofi taranesti?” (mereu intreb ce inseamna pentru ca, in functie de local.. cartofii taranesti pot fi de mai multe feluri) Ea:”Pai sunt cartofi fierti si caliti cu ceapa si sunculita..” “A, bun..ok, din astia vreau!”. Bun, incepe si ia notite intr-un carnetel. Roxana comanda cartofi prajiti(!!) cu aripioare de pui, Adi comanda ca si mine (dar fara mici) iar Catalina comanda piept de pui si cartofi taranesti. Bun asa! Asta pleaca, vine cu bauturile. In momentul cand am observat ca incepe sa-mi toarne berea in paharul Roxanei mi-am dat seama ca fatuca e cu pluta. Bine, a dres-o luand paharul din fata mea si punandu-l in fata Roxanei. In fine… treaca-mearga ..s-a descurcat.
Continue Reading →
