Aeroportul din Munchen este situat cam la 60 km de oras. Poate gresesc, cert este ca pana in centru am facut 45 de minute cu S-bahnu’. Ok, odata urcat in frumosul tren (tin sa va spun ca am ramas surprins de cat de curat era + faptul ca in aer miroasea a deodorizant ci nu a transpiratie sau alte chestii ce ucid nasul) mi-am ales un scaun si mi-am scos harta. Trenul era super gol, in dreapta mea o cucoana citeau ziarul dar in rest, nici tipenie de om.

Faza tare: la un moment dat, intr-o statie, urca trei punkeri: doi ei si o ea. “Mai sa fie! Pariu ca e plin de d’astia prin Germania!” S-au asezat in fata mea si si-au vazut de treaba, sporovaind nustiuceuri in germana si facand galagie. Uimit de cata culoare vad in fata mea, imi scot aparatul, grijuliu (chiar ma gandeam ca poate mi-o iau!) fac niste poze chinuite cu ideea sa le pun pe blog. Am facut una!

La un moment dat, dupa ce ca devenisera enervanti, unul din ei se apuca si scoate un telefon, il pune pe speaker si baga nustiuce melodie punk. Incep toti trei sa dea din capete si sa comenteze razand cand deodata… cucoana noastra (cred ca avea cam 45 de ani) zmuceste ziarul si se rasteste la ei. Deci fratilor! Nu credeam ca asa ceva e posibil, eu stateam cu mura ca aia sunt periculosi si imi sparg aparatul daca ma vad ca ii pozez iar tipa asta are tupeul sa urle la ei. Ia ghiciti ce s-a intamplat?! Astia trei au tacut malc, au oprit muzica si s-au tirat. Inca o chestie interesanta, la un moment dat au venit controlorii siiiiii………….. surpriza: cei trei aveau bilet!

Imaginati-va scena asta in Bucuresti! Puteti?

Precizez ca pe durata sederii mele in Munchen nu am mai vazut picior de punker. Din cate am inteles, Berlinul e plin!

Astazi o sa vorbim despre Restaurantul Ceasul Rau - Str. Iuliu Maniu nr. 58

Acum vreo doua saptamani ne-am decis sa luam masa in oras: eu, prietena si un cuplu de prieteni apropiati. Zis si facut, m-am apucat sa dau telefoane pentru a face rezervare. Cum la Sergiana (restaurantul nostru preferat) nu am gasit loc, am zis sa incercam la restaurantul Ceasu Rau. Sun, raspunde o fatuca, ii zic ceva de o rezervare, ma pune “on hold” ca cica vrea sa vorbeasca cu seful.

“Puteti veni, a zis sefu ca e loc destul”. Cum naiba? - mi-am zis- ca doar sambata de abia gasesti loc pe undeva iar la astia e gol. Plin de mirare, ii multumesc fetei si anunt gaşca ca avem rezervare la Ceasul Rau - ora 21:00. Am mai stat la un pahar de vorba acasa vreo ora si ceva iar apoi ne-am indreptat spre restaurant. Tin sa precizez faptul ca de ceva timp imi doream sa mananc la Ceasu Rau, dar niciodata, in nicio pauza de masa nu gaseam loc pentru ca era mereu plin.

Bun, ajungem, gasim loc de parcare pe Str. Castanilor (efectiv aproape de locatie) si ne indreptam spre local. “Mai sa fie! Uite..se vede de afara masa aia..sper ca aia sa fie rezervarea noastra!” zic catre grup si le propun sa grabim pasul, ferm convins ca deja e plin iar aia de la telefon nu stie pe ce lume traieste. Intram, supriza: era sambata seara iar restaurantul era super gol, doar la doua mese erau cateva persoane. Alegem o masa, ne asezam uimiti dar zambitori si fatuca de la telefon (sunt sigur ca ea era) ne aduce meniurile. Buuuuuuuun….

Sa inceapa dansul:

Dupa ce ca restaurantul era gol, pe la mese umblau trei insi echipati cu acordeon si toate cele, care zdranganeau de mama focului. Daca cumva pareai interesat de muzica lor, se apropiau de masa ta si ti le ziceau de ti se crapa paharul in mana. In fine, nu-i bagam in seama si ne apucam de meniuri. Nici bine nu apuc sa rasfoiesc meniul ca pac, fatuca vine cu pixul si foaia sa ne ia comanda. Am intrebat-o daca cumva se grabeste si vor sa inchida…. Din cate stiu eu (invatat de la cei mari), semnalul ca te-ai decis sa comanzi este dat de impaturirea meniului si asezarea lui, frumos, pe masa. In fine… pleaca fatuca, ne hotaram ce comandam, ne vede, vine si ii trasmitem: eu - doi mici (de pofta), o fleica la gratar si …. “la garnitura nu m-am decis, imi puteti spune ce inseamna cartofi taranesti?” (mereu intreb ce inseamna pentru ca, in functie de local.. cartofii taranesti pot fi de mai multe feluri) Ea:”Pai sunt cartofi fierti si caliti cu ceapa si sunculita..” “A, bun..ok, din astia vreau!”. Bun, incepe si ia notite intr-un carnetel. Roxana comanda cartofi prajiti(!!) cu aripioare de pui, Adi comanda ca si mine (dar fara mici) iar Catalina comanda piept de pui si cartofi taranesti. Bun asa! Asta pleaca, vine cu bauturile. In momentul cand am observat ca incepe sa-mi toarne berea in paharul Roxanei mi-am dat seama ca fatuca e cu pluta. Bine, a dres-o luand paharul din fata mea si punandu-l in fata Roxanei. In fine… treaca-mearga ..s-a descurcat.

» Read the rest of the entry..

Pentru ca am mai multe povestiri care doresc sa le impartasesc cu voi, am sa incep de astazi sa construiesc un mic ghid al mancatorului de mancare buna in restaurantele brasovene si nu numai. O sa incerc sa va prezint cat mai bine servirea, ambianta, preturi si alte d’astea iar unde se poate, bag niste poze.

Tineti minte insa ca am sa am cateva retineri in ceea ce priveste restaurantele unde iau zilnic masa de pranz. De ce? Pentru ca, ca orice copil ce a are o noua jucarie, nu vreau ca altii sa vina, sa se joace cu ea si sa mi-o strice. Traducere: daca va recomand un restaurant bun, o sa dati navala si eu nu o sa mai prind loc. Egoism? Nici vorba.

Ne auzim maine cu episodul 1.

O seara placuta va doresc!

N-am timp sa citesc prin ziare sau sa stau prea mult in fata televizorului, vreau sa stiu insa un lucru: care-i faza, stie cineva? Netul in extern merge NU iar astia de la RDS paremi-se ca si-au deconectat telefoanele de la suport. Vaica mia, asta inseamna ca daca trag acum in injuratura ani-NATO sau scriu ceva despre Bush sau Putin, o sa ma ridice astia?

Pisamas pe Summitul vostru!

P.S Acum serios, va merge netu’? Sau doar eu am probleme? Si ieri am avut ….

Dupa cum am promis, mai jos aveti si filmuletul. Iar legat de fete care beau bere, avem aici o recomandare de la un bun prieten care este plecat in Cehia - tot un fel de patrie a berii. Mersi Roby !

» Read the rest of the entry..

Salutare tuturor si bine v-am regasit. Chiar imi era dor de voi si de blog. Sunt dator cu povesti si poze din Munchen dar mai intai de toate astazi m-am gandit sa dedic acest post unui lucru care m-a fascinat total si anume Puburile din Germania. Daca intrebi un neamt care este emblema Bavariei, iti va raspunde ca Hofbräuhaus - cel mai cunoscut Pub din Munchen.

Mai intai de toate trebuie sa va spun ca in Germania, a-ti duce prietena intr-un Pub unde se bea bere la litru este un lucru obisnuit. Chiar am ramas socat cate femei am vazut in Hofbräuhaus. Cand am intrat acolo, am inlemnit pentru ca nu vazusem niciodata atata lume intr-un Pub, intr-o zi obisnuita din saptamana. Era miercuri seara, ora 20:00 iar localul era plin - cred ca in zona erau aproximativ cateva sute de oameni acompaniati de o orchestra ce canta live muzica traditionala. Din cate am inteles de la prietenul meu ce locuieste in Munchen , cele mai placute clipe de relaxare dupa munca pentru un neamt sunt orele petrecute in Pub alaturi de prieteni si cativa litri de bere.

Tin sa va spun ca in toate Pub-urile din Munchen, se bea bere locala, nu vei vedea nici urma de Carlsberg, Heineken sau alte beri “de fite”, cum s-ar zice. Nu domne’! Se bea bere proaspata din butoaie de lemn, conform traditiei.

» Read the rest of the entry..

E ciudat, cu toate ca sticla este de plastic, platesti continutul plus inca 15 centi pentru ambalaj. Ia ghiciti de ce! Hai sa va zic rapid: pentru natura. Esti nevoit sa te intorci la magazin si sa returnezi sticla astfel iti primesti si cei 15 centi inapoi. Tu esti fericit, comunitatea e fericita ca nu faci mizerie iar natura iti multumeste ca nu ii dai ceva ce poate “roade” doar in 1000 de ani.

Btw, stiti ca pe vremea impuscatului era la moda Brifcorul si inca o bautura carbogazoasa- nu-mi amintesc acum numele - inbuteliata la sticle debere de juma’. Eh, cam asa are gustul si Coca Cola in Germania….

Am ajuns aseara cu bine in Munchen, dupa doua ore de mers cu masina, doua cu avionul si doua cu S-Bahn & metroul. Avionul a avut oaresce intarzieri, chiar am avut emotii, batea un vant de ma baga in sperieti. Si da, tot cu Lufthansa am zburat- un Airbus 320! Traiasca nervii de otel si taria nemteasca ( vorbesc de piloti).

Deci e un frig aici de mori! Tin sa multumesc prietenei mele ca mi-a incarcat valiza cu tot felul de polare si haine groase. Stia ea ce stia….

Aaaaa,…sus in poze aveti intrarea in Aeroport, biserica St Paul din Munich & other kinky shits..

Ne auzim mai pe seara ….

Voi fi plecat cinci zile la Munchen. Scopul: sa mananc un carnat bavarez si sa beau bere la litru.

Sper sa am wireless in hotel. Daca am timp, va mai impartasesc o poza, o impresie…

Sa fiti cuminti si sa nu distrugeti blogul.

Astazi am stat peste program pana la ora 20:00 - “Stim, stim..tuturor ni se intampla”.

La 20:05 am fost sunat de la munca si mi s-a reamintit de un lucru foarte important care trebuie sa fie “available” pana maine la ora 12:00 - “Stim, stim..tuturor ni se intampla”.

La 20:06 am inchis telefonul incheind convorbirea cu urmatoarea fraza: “Nu-i bai, merg acasa, mananc ceva, imi schimb ciorapii, fac un dus iar apoi intru remote si imi termin treaba. Am timp destul, o sa fie gata pana dimineata!”.

La 20:30 am ajuns acasa si am dat drumul la computer. - “Stim, stim..tuturor ni se intampla”.

La 00:10 am reusit sa imi termin de reinstalat windowsul si de recuperat doar 60 % din datele de pe hard disk. - “Stim, stim..tuturor ni se intampla”.

La 00:20 mi-am propus sa mananc ceva - “Stim, stim..tuturor ni se intampla”.

La 00:45 mi-am dat seama ca deja e Marti iar eu nu am reusit sa ma bucur de viata nici doua secunde - “Stim, stim..tuturor ni se intampla”.

Si cand ma gandesc ca maine iar e Luni…..

[sursa pozei]

P.S. Mersi de voturi .