Crudul adevar

Crudul adevar
Am sa-mi cer scuze ca astzi am sa ies un pic din tipar si am sa ating un subiect ce nu se incadreaza in tematica acestui blog insa nu m-am putut abtine. Vroiam doar sa aprob total ceea ce veti citi mai jos.

Update:  credits – http://7est.ro/
———————————–
Azi am vazut un om in toata firea prabusit din cauza presiunii fiscale. E un om de afaceri din Iasi cu aproximativ 200 de angajati, iar biznisul are o vechime de peste 15 ani, el fiind deja la a doua generatie de antreprenoriat. Avea dintii inclestati si cateva lacrimi, pe care le-a strans cat a putut intre pleoape, i-au umezit ochii. Era in stare de soc, si-a aruncat bricheta in perete de disperare. “Cum pizda ma-tii, vii tu, statul roman, si impozitezi munca cu 80%, la angajat si angajator, mai vii si mai bagi un 16% pe profit si inca 16% pe dividende si apoi ii bagi in fundul lui Rusanu, care ia 60.000 de euro pe luna?!”, a racnit el, sufocandu-se.

Omul asta de afaceri e un chisat. Are toate salariile declarate la valoarea reala si toate veniturile inregistrate legal. Azi l-au sunat de la Fisc si i-au spus ca are doua luni intarziere la impozite si ca in 72 de ore ii blocheaza conturile, iar el peste doua zile are de platit salariile. Cand contabila-sefa iti intra in birou si-ti prezinta dezastrul, te faci mic, ti se pune o gheara-n gat si apare un sentiment cumplit: frica. “Stii ce de cacat e sa pun mana pe telefon, in fiecare luna, cam pe 24, si sa incep sa sun: ai sa-mi dai 500 de lei, hai, pune-i in banca; altul – hai, da-mi mia aia de lei, nu ma mai amana?”. La 1.500 de lei net, firma mai plateste 1.271 de lei, costul muncii aproape se dubleaza. “Sunt imun la politica, nu ma intereseaza, dar prima oara cand mi s-a urcat sangele in cap a fost acum doua saptamani, cand am vazut la televizor salariile de la ASF. Supravegherea asigurarilor faceti voi acolo?!”, urla el cu ochii scosi din orbite. “Eu nu duc acasa intr-un an 60.000 de euro, iar Rusanu ia saizeci de mii intr-o luna, pai de asta-mi pui mie cutitul la gat?”, bombane el si ma preling pe langa usa ca o umbra, aruncandu-i un singur sfat: “Iesi din economia reala, vinde tot, nu mai declara salarii, afacerile sunt mici in Romania ca sa-ti permiti impozitele alea, limiteaza-te la 1-2 licitatii pe an cu statul, subcontractezi si ai fugit”.

De ce plang oamenii astia, aparent bogati?, v-ati spune, e patetic. Sambata bausem o cafea cu o prietena care are 10 angajati. Afacerea ei este sezoniera si vara mai angajeaza inca 10 oameni. O alta tipa statea la masa si femeia de afaceri povestea cum a avut vanzari record in decembrie, dar ca firma i s-a dezechilibrat dupa ce Fiscul i-a cerut 50.000 de lei. “Am facut contestatie, am zis c-au gresit, au negat, am platit tot, sunt in urma cu chiria, cu salariile, nu stiu daca mai rezist”. Ii tremura tigara din mana de furie. Nu-si ia toale, conduce un Sandero, atat si-a permis in trei ani de munca, si plateste facturi, salarii si impozite la infinit, fara un tel, fara o concluzie. “Vii tu, Ponta, si spui ca mai maresti o data salariul minim de la 1 iunie? Pai o faci pe spatele meu? Pe mine m-ai intrebat? Eu platesc ca tu sa aduni voturi?”, rabufnise femeia, a carei singura realizare in 3 ani de munca neintrerupta este ca are permanent in portofel o suta-doua de lei. “Cu atat m-am ales.”

Cultul muncii trebuie incurajat si protejat printr-un raspuns sobru si responsabil din partea actului guvernamental. Un barbat de stat n-ar trebui sa tolereze mistocareala si coruptia din respect fata de cei care isi rup spatele platind impozite. Si o fac pentru ca respecta statul si ideea de normalitate. Cum e sa furi pana si aia 200.000 de euro destinati IMM-urilor prin programul Minimis, cum s-a intamplat asta vara, si la care, apropo, se calificase fratele lui Cristi Adomnitei?

Miercuri vom dezvalui in 7EST cum neamurile unor inalti functionari publici castiga sute de mii de lei pe an din achizitii directe. In Romania, aceasta practica a devenit legala. E legal sa castigi lucrari de 250.000 de lei pe firma soacrei sau a cumatrului, infiintate cu doua luni inainte. Nu e ciubucareala, e viata de huzur. Cu 50.000 de euro iti schimbi masina la doi ani, mananci in oras si faci 4 vacante pe an in strainatate. Anul viitor mai iei 50.000 de euro si tot asa… Nu descoperim nimic nou, o facem insa din respect pentru cei care platesc impozite si tin Romania in spate.

Romania e o afacere pentru 100.000 de oameni – politicieni, aliati si neamurile lor. Pentru restul nu mai sunt bani.

via Gabriel Gachi & Saw

bullets

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *