Mi-am promis inca de la 18 ani ca intr-o zi voi pleca de acasa, ma voi muta in chirie insa am stat pe fundul meu atunci cand parintii m-au sfatuit sa nu o fac. Motivele invocate au fost cele normale (sa le zicem asa) si uzuale: ca vremurile sunt grele, ca am facultate de terminat, ca ei imi ofera masa si casa si ca momentan exista lucruri mai importante de rezolvat inainte de a face un astfel de pas. “Stai cu noi de vorba, comunica cu noi mai mult, spune-ne ce iti lipseste si incercam sa rezolvam”. In momentul acela am facut un compromis si in schimbul promisiunii ca “la anul iti luam calculator” am decis sa raman. Din motive multiple, aceasta promisiune nu s-a realizat iar eu am …….inteles sau cel putin am incercat sa inteleg situatia.
Stiti insa ce am invatat din asta? Am invatat ca uneori compromisurile par un mijloc necesar pentru a-ti realiza o dorinta, par poate o cale mai scurta prin care poti intreprinde ceea ce doresti insa in realitate lucrurile nu stau chiar asa, ele te pot indeparta si mai mult de visul/visele tale.
Asa ca, dupa ceva timp (cativa ani) am decis ca e mai bine sa zic NU compromisurilor si intr-o duminica seara mi-am adunat familia in sufragerie si le-am comunicat sec: “Eu maine ma mut”.
Si m-am mutat!
Articol sponsorizat de Beck’s: “Beck’s a spus NU compromisului atunci cand ti-a rezervat ultimele bilete in sector A la concertul Depeche Mode”.
