
Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare. Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi. Tu nu eşti.
Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât de proastă a fost că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi că el.
La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele sunt invidioase iar taică-tău… bea în cinstea ta.
Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă. Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii ei, “nebuna de la cinci”. Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.
După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, te acomodezi şi te faci tocilar. Ţi se zice “Ţăranu”, fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.
Ajungi la facultate. La Bucureşti.
» Read the rest of the entry..