O chestie de care sunt absolut convins in momentul de fata: degeaba exista la noi Microsoft, Siemens, IBM, Orange, Vodafone – firme cu prestanta mondiala si de real succes. Degeaba ne bucuram ca o sa lucram in astfel de firme. Atat timp cat seful sau colegul de birou este roman, o sa ne izbim de aceleasi probleme pe care le-am avea intr-o multinationala pur romaneasca.
Am prieteni care lucreaza la Siemens si Microsoft de la care am auzit acelasi lucru: ” Nu poti mah mai mult, nu poti sa urci mai sus…ca vin toti pilosii si iti iau fata. N-ai cum frate, e plin de romani si de obiceiurile lor proaste. Unul dintre obiceiuri ar fi ura fata de seamanul tau.”
Mai jos avem povestea Danielei care a lucrat timp de 9 ani la Orange Romania, timp in care si-a distrus sanatatea, nervii si poate, viitorul.
Am lucrat 9 ani la Orange. Cand m-am angajat aveam 20 de ani, apucasem ceva din sistemul comunist si inca nu stiam ce e cu “democratia”…nu se stie nici acum. Mi s-a oferit “ocazia” sa lucrez part time la MobilRom (pe vremea aceea, adica in 1997), la Serviciul Clienti, unde castigam f bine. Un salariu de part time depasea cu mult un salariu de director bugetar. Deci….il “apucasem pe Dumnezeu de picior”, cum bine a zis cineva mai sus. Toata lumea era fericita. Ai mei … ca fata lor lucra la Dialog, eu ca imi cautasem de munca pana atunci si gasisem niste oferte deloc atragatoare, studenta fiind si fara experienta de munca. Ce frumos sunau cuvintele trainer-ilor de la Dialog, ce familie mare si fericita eram, ce viitor minunat ne astepta, etc. Sunt de acord cu cine a spus mai anterior ca noi suntem de vina, insa eu aveam 20 de ani, eram tanara, increzatoare, nu existau precedente nefericite in cazul multinationalelor. Nu se stia de radiatiile provocate de antenele si telefoanele lor.
Am lucrat 1 an jumate part time, iar in restul timpului mergeam la facultate. Bineinteles ca nu aveam carte de munca, doar un contract de colaborare. Era foarte greu pe vremea aceea sa treci pe full time; era nevoie de multa munca si de pile eventual…de fapt ti se inducea ideea ca e minunat sa lucrezi full time, ca asta e scopul tau in viata si erai provocat si maipulat sa ajungi la acel “nivel”. Impinsa de la spate si de ai mei, am trecut pe full time. Lucram 8 ore pe zi, o ora (nu din cele 8) aveam pauza de masa, iar pe parcursul celor 8 ore aveam 3 pauze de 10 minute. In rest raspundeam in continuu la telefoanele clientilor, majoritatea f stresante, carora trebuia sa le vorbim extrem politicos, chiar daca eram injurati.
