Zilele trecute ma aflam intr-o binecunoscuta autoservire din Brasov. In jurul meu galagie mare, studenti care tocmai iesisera de la examen, elevi care poate chiuleau (treaba lor 🙂 ), pe scurt: localul era ticsit de lume. Deodata, pe usa intra un om, un binecunoscut cersetor fara adapost care-si face veacul prin zona. Toata zarva din jurul meu se domoleste si parca toti ochii din incapere se atintesc catre saracul om care se opreste in fata tejghelei, isi aseaza la picioare numeroasele sacose si isi comanda mancarea cu voce inceata.
Dupa cateva secunde de liniste, zarva din jurul meu se dezmorteste iar niste clienti dau sa plece. In afara faptului ca prezenta omului nostru nu prea se potrivea in peisaj in rest totul mi se parea chiar ok, nu mirosea urat ca alti cersetori, hainele le avea curate, nu intelegeam care putea sa fie problema!? Imensele sacose? Ochii atintiti in pamant, parca vinovati ca se aflau acolo? Inainte sa deslusesc un raspuns cat de cat logic, omul nostru isi primeste mancarea, plateste, se impovareaza din nou cu sacosele lui imense si da sa plece. Aproape de iesire, un domn bine imbracat care tocmai intrase, il observa, se da din calea lui si ii tine usa deschisa. Omul nostru se opreste pentru o secunda, ridica privirea si zice ” Multumesc!”.
» Read the rest of the entry..
