Poveste cu un canar si o tigaie
A fost odata ca niciodata un procedeu de verificare a toxicitatii materialului din care este fabricata o tigaie pentru prajit. Procedeul era urmatorul: se lua tigaia si se punea la incalzit pe foc, fara nici o substanta in ea. Deasupra tigaii, la o inaltime suficient de mare astfel incat caldura se nu fie simtita, se atarna o colivie cu un canar. In acest mod, vaporii de aer ridicati din tigaia ce se incalzea pe foc ajungeau la canar, dar fara sa fie calzi. Insa substantele pe care le emana metalul la caldura ajungeau in colivie. La anumite tipuri de tigai, canarul murea.
Explicatia: canarul este o pasare exrem de sensibila la substantele toxice din aer. Cand este pe foc, un metal se descompune. Evident, la o anumita temperatura. Insa aceasta temperatura de prag conteaza foarte mult. Este normal ca, daca tigaia este lasata pe foc fara nimic in ea un timp indelungat, ea sa se arda si sa se descompuna chiar pana la se face scrum. Insa in cazul gatitului, exista materiale la care temperatura de prag nu este niciodata atinsa.
In zilele noastre, povestea nu mai este spusa niciodata. Si nici pusa in practica de catre producatori.
Insa, din fericire, exista asociatii care se ocupa cu acest lucru si care trag un semnal de alarma.
