Iata un dialog care poate fi auzit adesea intre angajatori si firmele de recrutare cu care lucreaza acestia:
– M-am intalnit cu candidatul pe care l-ati trimis, e, intr-adevar, foarte bun, insa am o nedumerire: mi-ati spus ca omu’ a cerut 3,000 de Euro salariu, or, cand l-am intrebat eu, mi-a spus ca vrea 4,000.
– Da? Si cat l-ati lasat sa astepte, fata de ora stabilita?
– Pai, nu cine stie ce, cred ca vreo 10-15 minute… (asta inseamna ca l-a lasat sa astepte cel putin jumatate de ora)
– Ei, vedeti, de aia…
– ?!?
Citeste mai departe si scuza reclama enervanta
Cine are nevoie, poate invata cate ceva din acest articol, fie el si advertorial.
Foarte fain articol. L-am citit ieri pe wall-street 🙂
offtopic:
@fuckyoutovarasi.%$@^~:
Poti sa-ti editezi odata numele ? (e in casutza de sub “Nume” :P). Ti-a zis si bullets ca se vede urat…, banuiesc ca vezi si tu. Oricum nu se poate citi toata adresa, deci degeaba scri si domeniul.
frumos articolul 🙂
da. pai mi se pare si corect. Asa si trebuie facut. Sa cerem cat mai mult, daca ne multumim cu salariul de cac*t pe care ni le dau ei…
Sa cerem daca avem ce da in schimb …
amice esti dus ? nu pricepi ca nu se vede ce scrii din cauza numelui!
Mi se pare ok să te vinzi mai scump angajatorilor nesimţiţi. Acum sper să nu se inspire Văru’ Jan şi să ne mai bage o taxă: pe nesimţirea celor din guvern. :))
încă un episod din ”Să visăm frumos”… 4 miare zici..?? Că 600 lei ‘or sta în gât…
Pai e si normal sa ai pretentii la un salariu mai mare. De la 590 la 600. E ceva