Astazi am fost un pic cam praf. Zicala aia cu “Vinul dupa bere e placere si berea dupa vin e un chin” nu prea a functionat. Le-am potrivit eu ca in versuri numa’ ca mi-a dat cu virgula astfel ca dupa o nunta petrecuta intr-o frumoasa si calduroasa zi de duminica am fost nevoit sa sun azi-dimineata la munca si sa imi iau juma’ de zi libera pentru ca de dimineata mirosea numa’ a vin in camera mea iar capul imi atarna greu. Pffffff, aduceti-mi aminte sa nu mai atentez duminica pe la nunti, nu de alta dar a doua zi devin inapt si nu sunt in stare de nimic d’apai sa mai si postez cate ceva.
Si ca tot am deschis subiectul, de abia acum mi-a picat mie fisa: faza cu darul la nunti este exact ca un imprumut in banca. Dupa varsta de 18 ani incepi sa mergi la nunti, sa marci banu in stanga si dreapta pentru ca roata se intoarce sau s-a intors deja. Ca te casatoresti acum sau peste cativa ani – nu conteaza. Ideea e ca toata viata vei “plati” si vei investi in propria ta nunta. Nu-i asa? E ca un fel de credit ce il platesti pana la o anumita varsta (cand il preiau copiii) dobanda depinzand de inflatie si de raportul euro/leu. Hehehe, oare s-a gandit vreodata statul sa ia impozit pe tot banetul asta ce circula neincetat?
Noapte buna! Ne citim maine. Mai jos aveti o poza draguta (exposure 10 secunde):
click sa vezi mare
Poza facuta cu Canon EOS 400.
Fulgerica, nu da idei. Parca vad maine in parlament proiect de lege. “Impozitarea darului la nunti”. Pe tine dau vina
Nu-i chiar ca un împrumut la bancă, ci mai degrabă un soi de “ajutor reciproc”. Iar ca remediu pt. tine, multă-multă apă (neacidulată) şi 2 antinevralgice.