Created by Leo Burnett Chicago, the Best Fries on the Planet campaign is a multi-tiered, non-traditional consumer engagement plan designed to embrace and leverage a truly beloved and revered icon: McDonald’s Fries—a product that symbolizes the best of quality in the industry and builds both the McDonald’s brand and its business (96% of fry sales don’t leave McDonald’s alone).

Daca-mi explicati si mie ce intelgeti din reclama asta…..

Ahh, e vorba despre celebrii cartofi prajiti si cat de natural e totul la McDonald’s. 😀

» Read the rest of the entry..

In urma cu vreo 7 ani, aflat prin Bucuresti cu oaresce treburi, ma loveste foamea asa ca poposesc la KFC (Kentucky Fried Chicken pentru necunoscatori). Nu pot sa descriu in cuvinte miresmele ce m-au intampinat in momentul cand am intrat pe usa. Drumul pana la tejghea a fost ca intr-un vis. In timp ce incercam sa ma hotarasc ce meniu sa aleg contemplam incaperea si incercam sa observ ce anume isi comandau cei din fata mea. Nu mai stiu exact ce am comandat pana la urma (crispy sau bucati de pui) insa stiu sigur ca in acea seara mi-am cheltuit cam jumatate din banii ce-i aveam la mine doar pe KFC si nici in clipa de fata nu regret. 😀

Dupa cum bine stiti, intre timp s-a deschis si un KFC in Brasov – Piata Sfatului iar favoritele mele sunt si vor ramane – crispy strips – bucati de piept de pui condimentate si date prin pezmet. Va zic, o minunatie, mai ales insotite de o sosul ala de maioneza cu usturoi si cartofi taranesti .

In ultima mea incursiune (acum vreo’ doua saptamani) am observat ca au introdus o promotie numita “O gustare asa cum vrei cu doar 5,9 lei” pe care o consider extrem de accesibila din punct de vedere al pretului. Snack Boxu’ se prezinta in patru variante: o portie mare de cartofi si o bucata de pui / 2 crispy strips/ 2 aripioare sau 3 mini fileuri. Daca e sa ma intrebati pe mine, la cat de rar ajung in zona, mi-e mila sa-mi iau doar un Snack Box din asta asa ca pe langa imi mai comand sa zicem inca 5 crispy strips. Bun lucru, mai ales ca acum pranzul meu nu mai ajunge chiar la 20 de RON (o fi criza de vina!) . 😉

» Read the rest of the entry..

Zic fatidica pentru că orice bolnav de inima si-ar putea da sufletul ca urmare a unei experiente avute cu lucratorii restaurantului Necs (Brasov) in combinatie cu o alta, alaturi de angajatii benzinariei Omv localizata la 100 de metri distanta fata de Necs.

Pe scurt: astazi ma decid sa iau pranzul la Necs pe unde nu mai calcasem de mult (rebranduit intre timp din cate am observat). Zis si facut, sa purcedem deci spre minunatul locas. Comand “Piept de pui napoletan”, vine mancarea, fac loc pe masa si poc, ospatarul imi intinde si o farfurioara cu ditamai chifla pe ea.

“Nu va suparati, e o greseala, nu am comandat chifla.”

Se uita ala la mine, da din umeri, ia chifla si pleaca. Terminam de mancat, cerem nota si dupa cum bine ati intuit, pe aceasta scria mare si furmos: “chifla – 0.85 RON”. Chem chelnerul:

“Nu te supara, imi arati te rog unde scrie in meniu ca ceea ce am comandat include mareata voastra chifla?”

“Nu va suparati dar asa ne-a zis sefa de sala sa facem. Ati comandat specialitate iar sefa ne-a zis ca de fiecare data sa aducem si o chifla langa ea si sa stiti ca nu sunteti singurul. Unele doamne nu mananca cu paine insa … (aici nu-mi amintesc ce anume vroia sa-mi sublinieze)”

“Nu mi se pre normal sa platesc ceva despre care nici nu aveam habar ca exista la voi in meniu” zic, in timp ce rasfoiesc meniul pe toate partile.

Inteligenta conversatie, nu-i asa? Am cerut sa discut un pic cu sefa de sala, sa vad si eu unde e logica si ce lege in tara asta ma obliga sa platesc un produs pe care nu-l consum si mai ales, nu l-am comandat. Chelnerul a dat (iar) din umeri si s-a tirat.  Am platit (s-a ras pe bot de bacsis, logic) si dau sa plec insa nu inainte de a incerca cumva sa-l intreb pe chelner unde e sefa de sala. S-a facut ca nu ma vede….

» Read the rest of the entry..

Oameni buni, tocmai am vazut o reclama stupida – dintr-un anumit punct de vedere. Era o conversatie gen: “Noi nu mancam McChicken pentru ca la McDonalds a aparut acum (si aici era numele unui nou produs)”.

Si uite asa, mi-am adus aminte de prima mea incursiune pe anul acesta (si jur ca ultima din viata) la McDonald’s. Oameni buni, mancare mai plina de E-uri ca la astia nu am vazut sau gustat pe nicaieri prin Brasov in ultimul timp. Hai ca faza cu cartofii prajiti congelati se cam aplica  pe la orice restaurant. Rar iti serveste cineva cartofi proaspeti pentru ca nu prea convine niciunui patron sa angajeze om care sa curete toata ziua la cartofi. Si omul ala trebuie deci platit deci automat si costul portiei creste. Insa cand vine vorba si despre ce pui langa cartofi deja e altceva.

Asadeci, terminand cu paranteza, ziceam de McDonald’s. Mi-am luat un McChicken pe care, sincer,  il credeam exact ca in poza afisata deasupra dragalusului lucrator zambitor ce tocmai m-a servit. Infect domne’! Nu lucratorul, ci sandwichu’!. Intr-adevar, am dat la o parte hartia cu care era invelit si mi s-a dezvelit o chifla intepenita peste care era ceva verde (verdeata se vroia?), ceva colorat parca cu pixul. Bun, m-am incumetat sa trag o privire la ce se scurge dintr-insul. Arata groaznic insa avea si carne. Am aflat in scurt timp ca gustul minunatului sandwish nu se incadra deloc in standardele mele asa ca l-am abandonat pe tava si am preferat sa ma uit pe pereti pana isi termina masa colegul.

» Read the rest of the entry..

Astazi o sa vorbim despre Restaurantul Budapesta – Str. Republicii nr. 7 – Brasov

Sâmbătă, seara 1 Decembrie, ora 22.00. Am ieşit cu Andreea în oraş şi pentru că ne era foame am decis să mergem să mâncăm. La Sergiana, nicio masă liberă. Am decis să mergem spre Republicii şi până la urmă ne-am oprit în restaurantul “Budapesta”.
Amuzaţi de coincidenţă (Ziua Naţională în restaurant unguresc) am comandat mâncare pe măsură: Andreea, muşchi de porc nu ştiu cum (ceva în maghiară, oricum) iar eu, muşchi de porc Budapesta.

A urmat dezastrul. Mâncarea Andreei a venit „condimentată” cu una bucată folie de plastic de vreo 6 centimetri, poziţionată strategic între stratul de pulpă de porc şi felia de kaiser, mai precis lipită de felia de kaiser. Bucătarul a uitat probabil să o dezlipească. Suntem oameni cu simţul umorului, aşa că ne-am amuzat, am făcut poze cu telefonul mobil şi..

Citeste mai departe.. 

[Nu uitati, daca aveti si alte povesti interesante, daca v-a placut sau v-a displacut un restaurant/junk-food anume si doriti sa impartasiti experienta si altora, trimiteti povestea voastra la adresa de mail fulgerelu[coadademaimuta]gmail[punct]com  iar aceasta va fii publicata numaidecat 🙂 ]

Astazi o sa vorbim despre Restaurantul Ceasul Rau – Str. Iuliu Maniu nr. 58

Acum vreo doua saptamani ne-am decis sa luam masa in oras: eu, prietena si un cuplu de prieteni apropiati. Zis si facut, m-am apucat sa dau telefoane pentru a face rezervare. Cum la Sergiana (restaurantul nostru preferat) nu am gasit loc, am zis sa incercam la restaurantul Ceasu Rau. Sun, raspunde o fatuca, ii zic ceva de o rezervare, ma pune “on hold” ca cica vrea sa vorbeasca cu seful.

“Puteti veni, a zis sefu ca e loc destul”. Cum naiba? – mi-am zis- ca doar sambata de abia gasesti loc pe undeva iar la astia e gol. Plin de mirare, ii multumesc fetei si anunt gaşca ca avem rezervare la Ceasul Rau – ora 21:00. Am mai stat la un pahar de vorba acasa vreo ora si ceva iar apoi ne-am indreptat spre restaurant. Tin sa precizez faptul ca de ceva timp imi doream sa mananc la Ceasu Rau, dar niciodata, in nicio pauza de masa nu gaseam loc pentru ca era mereu plin.

Bun, ajungem, gasim loc de parcare pe Str. Castanilor (efectiv aproape de locatie) si ne indreptam spre local. “Mai sa fie! Uite..se vede de afara masa aia..sper ca aia sa fie rezervarea noastra!” zic catre grup si le propun sa grabim pasul, ferm convins ca deja e plin iar aia de la telefon nu stie pe ce lume traieste. Intram, supriza: era sambata seara iar restaurantul era super gol, doar la doua mese erau cateva persoane. Alegem o masa, ne asezam uimiti dar zambitori si fatuca de la telefon (sunt sigur ca ea era) ne aduce meniurile. Buuuuuuuun….

Sa inceapa dansul:

Dupa ce ca restaurantul era gol, pe la mese umblau trei insi echipati cu acordeon si toate cele, care zdranganeau de mama focului. Daca cumva pareai interesat de muzica lor, se apropiau de masa ta si ti le ziceau de ti se crapa paharul in mana. In fine, nu-i bagam in seama si ne apucam de meniuri. Nici bine nu apuc sa rasfoiesc meniul ca pac, fatuca vine cu pixul si foaia sa ne ia comanda. Am intrebat-o daca cumva se grabeste si vor sa inchida…. Din cate stiu eu (invatat de la cei mari), semnalul ca te-ai decis sa comanzi este dat de impaturirea meniului si asezarea lui, frumos, pe masa. In fine… pleaca fatuca, ne hotaram ce comandam, ne vede, vine si ii trasmitem: eu – doi mici (de pofta), o fleica la gratar si …. “la garnitura nu m-am decis, imi puteti spune ce inseamna cartofi taranesti?” (mereu intreb ce inseamna pentru ca, in functie de local.. cartofii taranesti pot fi de mai multe feluri) Ea:”Pai sunt cartofi fierti si caliti cu ceapa si sunculita..” “A, bun..ok, din astia vreau!”. Bun, incepe si ia notite intr-un carnetel. Roxana comanda cartofi prajiti(!!) cu aripioare de pui, Adi comanda ca si mine (dar fara mici) iar Catalina comanda piept de pui si cartofi taranesti. Bun asa! Asta pleaca, vine cu bauturile. In momentul cand am observat ca incepe sa-mi toarne berea in paharul Roxanei mi-am dat seama ca fatuca e cu pluta. Bine, a dres-o luand paharul din fata mea si punandu-l in fata Roxanei. In fine… treaca-mearga ..s-a descurcat.

» Read the rest of the entry..