Unde mancam azi – Episodul 1 – Restaurantul Ceasu Rau

Unde mancam azi - Episodul 1 -  Restaurantul Ceasu Rau

Astazi o sa vorbim despre Restaurantul Ceasul Rau – Str. Iuliu Maniu nr. 58

Acum vreo doua saptamani ne-am decis sa luam masa in oras: eu, prietena si un cuplu de prieteni apropiati. Zis si facut, m-am apucat sa dau telefoane pentru a face rezervare. Cum la Sergiana (restaurantul nostru preferat) nu am gasit loc, am zis sa incercam la restaurantul Ceasu Rau. Sun, raspunde o fatuca, ii zic ceva de o rezervare, ma pune “on hold” ca cica vrea sa vorbeasca cu seful.

“Puteti veni, a zis sefu ca e loc destul”. Cum naiba? – mi-am zis- ca doar sambata de abia gasesti loc pe undeva iar la astia e gol. Plin de mirare, ii multumesc fetei si anunt gaşca ca avem rezervare la Ceasul Rau – ora 21:00. Am mai stat la un pahar de vorba acasa vreo ora si ceva iar apoi ne-am indreptat spre restaurant. Tin sa precizez faptul ca de ceva timp imi doream sa mananc la Ceasu Rau, dar niciodata, in nicio pauza de masa nu gaseam loc pentru ca era mereu plin.

Bun, ajungem, gasim loc de parcare pe Str. Castanilor (efectiv aproape de locatie) si ne indreptam spre local. “Mai sa fie! Uite..se vede de afara masa aia..sper ca aia sa fie rezervarea noastra!” zic catre grup si le propun sa grabim pasul, ferm convins ca deja e plin iar aia de la telefon nu stie pe ce lume traieste. Intram, supriza: era sambata seara iar restaurantul era super gol, doar la doua mese erau cateva persoane. Alegem o masa, ne asezam uimiti dar zambitori si fatuca de la telefon (sunt sigur ca ea era) ne aduce meniurile. Buuuuuuuun….

Unde mancam azi - Episodul 1 -  Restaurantul Ceasu RauUnde mancam azi - Episodul 1 -  Restaurantul Ceasu Rau

Sa inceapa dansul:

Dupa ce ca restaurantul era gol, pe la mese umblau trei insi echipati cu acordeon si toate cele, care zdranganeau de mama focului. Daca cumva pareai interesat de muzica lor, se apropiau de masa ta si ti le ziceau de ti se crapa paharul in mana. In fine, nu-i bagam in seama si ne apucam de meniuri. Nici bine nu apuc sa rasfoiesc meniul ca pac, fatuca vine cu pixul si foaia sa ne ia comanda. Am intrebat-o daca cumva se grabeste si vor sa inchida…. Din cate stiu eu (invatat de la cei mari), semnalul ca te-ai decis sa comanzi este dat de impaturirea meniului si asezarea lui, frumos, pe masa. In fine… pleaca fatuca, ne hotaram ce comandam, ne vede, vine si ii trasmitem: eu – doi mici (de pofta), o fleica la gratar si …. “la garnitura nu m-am decis, imi puteti spune ce inseamna cartofi taranesti?” (mereu intreb ce inseamna pentru ca, in functie de local.. cartofii taranesti pot fi de mai multe feluri) Ea:”Pai sunt cartofi fierti si caliti cu ceapa si sunculita..” “A, bun..ok, din astia vreau!”. Bun, incepe si ia notite intr-un carnetel. Roxana comanda cartofi prajiti(!!) cu aripioare de pui, Adi comanda ca si mine (dar fara mici) iar Catalina comanda piept de pui si cartofi taranesti. Bun asa! Asta pleaca, vine cu bauturile. In momentul cand am observat ca incepe sa-mi toarne berea in paharul Roxanei mi-am dat seama ca fatuca e cu pluta. Bine, a dres-o luand paharul din fata mea si punandu-l in fata Roxanei. In fine… treaca-mearga ..s-a descurcat.

Dupa 20-30 minute, timp in care tot ne lungeam gaturile dupa fatuca care isi tot facea de lucru prin zona chiar daca doar o masa mai era ocupata in intreg locaul, ne aduce si noua mancarea.

Mie imi aduce doi mici pricajiti laolalta cu cartofii aia taranesti. Eu incep sa ma uit fix la ei, in timp ce ea serveste restul mesei. Dupa ce termina o intreb daca cumva nu a uitat ceva. Cu o figura tampa, zambeste si imi zice ca nu! Pai cum fratele meu? Nu vezi ca sunt ditamai animalul de 95 de kile? Cum pana mea sa comand doar doi mici pricajiti langa tocana asta de cartofi carora tu le zici “cartofi taranesti? Unde mi-e fleica?”. “Vai..ca sa stiti..am uitat!”. Nu-i nimic, astept fleica… dă fatuca sa plece dar o opresc pentru ca privirea imi era atintita asupra farfuriei Roxanei. “Nu va suparati, cred ca domnisoara a comandat cartofi prajiti”. Isi da ochii peste cap, nu zice nimic si pleaca rapid…. Noi zambim, comentam un pic dar intr-un stil nevinovat. “Sa vezi ca asta ne aduce acum si cartofii prajiti….”

Ne apucam sa mancam, eu, salivand, imi propun sa astept fleica. Zis si facut..trec 10 minute, trec 15 si…. nimic… sunt sfatuit de catre meseni sa incep sa-mi mananc micii. Ok, dau sa ma apuc de mici, tai unul, sange la mijloc. Aaaaaaaaahh, dupa ce ca i-a perpelit ala la bucatarie de i-a rupt in doua, mai sunt si nefacuti la mijloc! Mai sa fie! Imi bag eu ceva in mici lor. Sunt sfatuit sa nu-i mananc dar foamea nu imi da pace. Chem fatuca, o intreb de fleica zambitor si ii cer mustar la mici pentru ca “ati uitat sa imi aduceti”. Pirmesc un “Pai ati cerut?. Ii raspund ca peste tot unde am fost mi se aducea mustar la mici, e traditie..ce naiba! In fine, imi aduce aia mustarul si incep sa mananc (nu comentez nimic de faptul ca-s nefacuti). Tai micul, manc, iau si o furculita de cartofi taanesti “cu sunculita & ceapa”. Nici vorba de sunculita, sunculita de care vorbea fatuca era reprezentata de ditamai bucatile de slanina. Mi-a pierit tot cheful de mancat, deja aveam nervi. Sunt sfatuit de catre prietenii mei sa nu mai comentez ca poate cine stie, imi trage asta vreo flegma pe fleica.

Dupa un timp apare fata cu fleica pe o farfurie. Ii fac semn sa mi-o “toarne” in farfuria mea, sa nu mai umple masa cu zeci de farfurii ca si asa mancam ca la rugby la masa aia. Mingea ne lipsea! Cu gesturi stangace o face, imi toarna in farfurie fleica mea fierbinte si aburinda. Asta pleaca, mai fac astia un misto de mine si ma apuc sa manc. Fleica era perpelita la foc iute, nefacuta..cu bucati de grasime netopite.

Bai, deci…fatuca aia nu era o femeie rea. Doar ca era extrem de proasta, tampita si cretina. M-am gandit initial ca era prima ei zi de lucru sau ceva de genu pentru ca nu-mi explic. Un chelner adevarat isi noteaza si inainte de a pleca (daca nu e ferm convins) trece in revista rapid comanda. Nu iti da nimeni in cap daca intrebi un lucru de doua ori. Wtf!

In fine, am abandonat fleica si am cerut nota. Nici nu va mai zic ca pe nota erau trecute trei portii de cartofi taranesti si o portie de cartofi prajiti dar noi am fost serviti cu patru de taranesti. Pffff… ne-am baut in graba berile si am dat spre iesire nu inainte de a plati cu varf indesat cei 836 de mii ce apareau pe nota. Am platit in bancnote si fise. Da, fise.. adica in buzunarelul ala al invelitoarei am infipt frumos cei sase lei pe care fatuca i-a cerut. Am facut vreo doua poze la restaurantul gol si am plecat cu gandul ca nu ma voi mai intoarce vreodata.

Unde mancam azi - Episodul 1 -  Restaurantul Ceasu Rau Unde mancam azi - Episodul 1 -  Restaurantul Ceasu Rau

Sfat: Niciodata nu lua masa intr-un restaurant gol. Motivele sunt cele de mai sus plus ca uneori nici preparatele nu pot fi atata de proaspete precum crezi.

Later edit: Din cate am inteles, patronul tocmai a renovat terasa restaurantului iar oamenii i-au plecat din nu stiu ce motive. Presupun ca nu putea sa-i plateasca din moment ce acestia nu aveau unde activa. Si uite asa, cu angajati noi si bucatari ce fac economie la lemnul pentru gratar, ajungi sa-ti pierzi clientii. Ciudat este ca Ceasu Rau, Sergiana (despre care vom vorbi mai incolo), Necs si casa Tudor au acelasi patron. Dar, vedeti? Diferenta o fac doar oamenii! Cum vin altii noi, cum se simte..atat la calitatea serviciilor cat si la marimea portilor. Romanu-i roman….plm!

Later later edit: Am mai gasit o parere despre acest restaurant pe vremea cand terasa se folosea. Comentariul il gasiti mai jos:

Desi era unul din locurile preferate pentru servit pranzul – pe vremea cand era “doar o terasa” ultima oara cand am mancat aici am plecat cu mancarea pe masa si cu un gust amar. Mai intai, nu mai e aproape deloc terasa, pe toate marginile s-au pus geamuri si au ramas doar cateva mese afara. Scaune grele si incomode, servire proasta – am asteptat cred ca mai bine de o ora pentru niste mititei care au venit literalmente cruzi! Domnisoara care ne-a servit ba uita sa aduca painea, bauturile le-a adus la o jumatate de ora dupa ce am facut comanda, etc. Nu cred ca o sa mai merg prea curand aici. Pacat! Era un loc celebru in Brasov.

sursa

Deci totusi, am dreptate!

bullets

24 Comments

  1. Frumos comentariul, acid, dar lipsesc pozele cu mancare. Daca vrei sa devii un foodcritic iti recomand sa faci poza la tot ce se poate.

  2. din pacate aveam doar telefonul la mine iar calitatea lor ….pfffff

  3. Daca nu scrii si despre Bonanza, unde mananci omleta moka, ma supar pe tine 🙂

  4. Ieri in cea mai cunoscuta kebabarie (cred ca am scris bine) din Constanta s`a gasit o lipitoare in shaworma. Deci se poate si mai rau :)) Ti`as arata si poza, dar nu se intelege prea bine. In orice caz daca treceti pe la Famous Kebab, NU MANCATI ACOLO !

  5. iti recomand eu un loc .. la restaurantul de pe Tampa, sa vezi acolo ce mancare/servire/ambient au .. macar privelistea isi merita toti banii 😉

  6. Fara alcool servea soferul de backup, in caz ca soferita incepatoare, recte je, refuza subit sa mai sofeze.

  7. Cu tot respectul cred ca ai prins o zi proasta la restaurant,sau mai probabil vreo chelnerita noua si cam tampa.eu mananc destul de des la ceasu rau si niciodata nu am avut motive sa ma plang:servirea buna,mancarea excelenta,si intotdeauna mesele pline>cu greu gasesc o masa libera.un secret:incercati clatitele cu nuca…………..mhhhhhh………………delicioase

  8. @mihaela – de cand cu noua terasa, intr-adevar mancarea este excelenta. Dar ce-am patit cu chelnerita asta a fost memorabil. Cred ca nu mai lucreaza acolo.

  9. Draga Fulgerica…eu zic k tot ce spui u aici e cam “umflat”…in primul rand cei care mananca acolo de ANI DE ZILE o pot spune…n-ar mai merge acolo dak ar fi cum spui u,nu crezi???Da, OK , se intampla sa mai dai peste ospatari care mai gresesc sau au o zi proasta(ca toti avem si zile din astea) dar asta nu pune eticheta asupra tuturor…lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par…toti suntem oameni si gresim…gasesti restaurante unde e arhi plin iar mancarea e de 2 lei,acra sau chiar rece…crede-ma ca nu-ti doresc sa mananci mamaliga fierbinte cu sarmale reci.Plus de asta mananc cu aceeasi placere mancarea pe care am mancat-o intotdeauna,chiar daca mai intarzie….mai fa o incercare si poate n-o sa-ti para rau 😉 crede-ma ca mananc des in restaurante iar acesta e unul dintre putinele in care gasesti ce iti doresti sau macar ti se ofera o alternativa satisfacatoare. Cu respect

  10. eu cred k esti prea prost pentru secolul asta….la ceasu’ rau se mananca foarte bine…dar dak tu esti prea gretos nu are cum sa iti placa mancarea sau cum esti servit…..eu cred dupa spusele tale k este cea mai mare minciuna care am auzut-o vreodata,nu are cum sa faca cineva asa cum ai zis tu,este imposibil….eu te cunosc din vedere de unde stai tu si esti insuportabil si gretos

  11. @Andreea – esti batuta in cap draga mea. Eu ti-am povestit ce s-a intamplat acum ceva vreme. Ai si poze. Daca intre timp te-a dus prietenu sau ti-a dat RDS-ul bani sa bagi in matz la terasa cea nou construita, atunci da, lucrurile s-au schimbat. Episodul ce l-am povestit eu e sumbru, s-a intamplat in trecut. Doar nu vrei acum sa imi sterg amintirile doar asa, ca zici tu.

    Hai sictir!

  12. se vede cu ochiul liber totul este umflat in povestea de mai sus…..si nu cred asa ceva despre restaurantul ceasu’ rau ….k eu mananc zilnic acolo…asa k nu va cred…mergi la fast food sa manaci k nu va plac restaurantele…..

  13. Asta e o poveste de 2 bani clar ca e un om care nu sti mai nimika,in primu rand nu era sambata seara deoarece pe nota de plata apare22.04.2008 si acea zi pica intr-o martzi asa ca greu de crezut la ceasu’rau gol simbata pfff….cica cand esti…si viatza-i grea

  14. nu prea imi vine sa o cred pe fata…e prea de tot..eu am lucrat acolo 2 ani bucatar la gretar si sambata seara era plin tot timpu.si oameni care lucreaza in bucatarie sunt toti de cel putin 3 ani si e sefu bucatar care lucreaza de 15 ani acolo si totu merge dupa ordinele lui…deci nu se punde problema pentru personl..ca nu e nimeni nou.si sa zic ca poate se mai intapla sa scot un mic crud..din-tro suta una poate era crud…dar cu restaurantu gol si cel mai mare pampalau…iti face o fleica in cel mult 5 min…acoloara munceam cu adev

  15. acolo munceam cu adevarat,faceam poate si mai bine de 500 de persoane pe zi.acum mucesc in scotia la un restaurant italian si frec menta toata ziua…e o placere sa mergi acasa si sa tii ca ai hranit 500 de pesoane…cand am sa ma intorc acasa..acolo o sa lucreez…sa fac sarmale si ciorna de burta…ca mam saturat de paste :((( de dor imi e sa fac niste coaste la gretar..vam salutat din scotia

  16. aaa si cartofi costau la fel..ce tea deranjat ca scria taranesti sau prajiti

  17. eu am avut o experienta placuta la acest restaurant zilele trecute…o sa si scriu un articol pe site ( cu poze etc). Mancarea f buna….

  18. PT CEL CARE A PUS TOATA ISTORIA ASTA LEGATA DE CEASUL RAU…..II SFATUIESC SA ISI FACA DE MANCARE ACASA DATA VIITOARE,SI SA NU MAI ARUNCE ACUZE INFONDATE ASUPRA UNUI LOCAL,CARE FACE PARTE DIN ISTORIA BRASOVULUI,EU MANANC MEREU LA CEASUL RAU SI CEA MAI LUNGA COMANDA A FOST DE 15 MIN….DECI?DACA ESTI CONCURENT SI TE OFTICI…..INVATA COMERT PRIETENE…….

Comenteaza: