Consider Craciunul ca fiind o sarbatoare a copilariei, o sarbatoare careia nu trebuie sa-i lipseasca zapada multa, portocalele, mirosul de cozonaci praspeti, de
brad sau de rasina, colindele si nu in cele din urma, Mos Craciun.
Imi aduc aminte de perioada copilariei mele, de cum intram in luna Decembrie, copil fiind, numaram zilele din calendar pana cand trebuia sa vina “Mosul”. E drept, acestea treceau extrem de greu iar pe 24 ma trezeam plin de emotii dis de dimineata si tremuram de nerabdare la gandul ca se apropie seara. O gaseam pe mama in bucatarie, trebaluind de zor in timp ce tata era plecat la cumparaturi. Pe la pranz se intorcea, il auzeam tropaind in fata usii, scuturandu-se de zapada iar eu, auzindu-l, dadeam fuga sa-i deschid, nelasandu-i timp sa apese pe sonerie. Ma intampina zambind pe sub mustata-i plina de promoroaca si, tragandu-si sufletul de la atata carat, imi arata triumfator bradul ce era priponit pe tocul usii. Ma bucuram nespus si fericit, apucam de brad, pentru a-l ajuta sa-l ducem direct pe balcon unde urma sa-l fixam in suport.
» Read the rest of the entry..
