No gata...
M-am intors azi-noapte dupa 9 (noua!!) ore de mers cu cel mai imputit tren pe care l-am intalnit vreodata. Multe nu am sa va zic, scopul acestei mici vacante a fost evadarea si relaxarea. Tocmai din acest motiv am ales statiunea Baile Felix de langa Oradea si o pensiune de trei margarete cu piscina. Program zilnic: somn, soare, apa, mancat pe la terasele din statiune si iar somn.
» Read the rest of the entry..
A venit timpul sa iau si eu o pauza binemeritata. Cat timp eu sunt in vacanta am sa va las pe mainile Danei, cea care va va povesti ( cu imagini si filmulete) cum a fost in excursia in Jurul Europei din care tocmai s-a intors.
Deci sa fiti cuminti, sa comentati frumos si sa nu o suparati (doar stiti cum sunt fetele).
Noi ne citim intr-o saptamana. Va pup, va iubesc si va respect! 😀
Over & out!
Duminica, intorcandu-ma de la ai mei parinti dar si la rugamintea sugestia prietenei mele, am decis sa renunt la taxi si sa ma deplasez pe jos spre umilul meu apartament in care stau cu chirie. Zis si facut, mi-am luat prietena de mana si am luat-o incet spre casa. Din reflex (cred), am decis sa refac un pic drumul ce-l faceam zilnic catre scoala in copilarie.
Dragii mei, tin sa va zic ca Cartierul Florilor din Brasov s-a transformat in ultimii ani intr-un paradis al celor bogati. Adevarul e ca trecand peste faptul ca in zona au aparut niste viloaie imense, a fost o adevarata placere sa ma plimb prin zona. Case care mai de care mai frumoase, miros de flori ce venea din majoritatea curtilor, verdeata si in primul rand liniste. O zona in care chiar as dori sa ma asez, vis irealizabil in momentul de fata. Motivele le stim cu totii, este foarte greu pentru un tanar in anul 2008 sa-si cumpere o casa fara a apela la un credit.
Ma pot lauda ca ma numar printre putinii romani ce nu este dator vreunei banci si nu s-a indatorat vreodata la vreo banca. Da, nu am niciun credit pentru ca toata viata am preferat ca cu mici sacrificii sa reusesc sa imi cumpar ceea ce mi-am dorit cu banu jos. Stiti de ce? Pentru ca in teoria mea, automat apeland la un credit ajungi sa platesti in 3-5 ani, de 2-3 ori mai mult decat ai da normal pe un laptop de exemplu.
Revenind, chiar daca piata abunda de oferte imobiliare, in 2008 romanii se pare ca au dat inapoi fiind speriati de amploarea cu care au crescut preturile in ultimii ani la locuinte, tranzactiile scazand cu aproximativ 20 % raportat cu aceeasi perioada din anul trecut. Se pare ca tocmai din acest motiv au crescut preturile la chirii, fapt simtit chiar pe propria piele.
» Read the rest of the entry..
Astazi am fost un pic cam praf. Zicala aia cu “Vinul dupa bere e placere si berea dupa vin e un chin” nu prea a functionat. Le-am potrivit eu ca in versuri numa’ ca mi-a dat cu virgula astfel ca dupa o nunta petrecuta intr-o frumoasa si calduroasa zi de duminica am fost nevoit sa sun azi-dimineata la munca si sa imi iau juma’ de zi libera pentru ca de dimineata mirosea numa’ a vin in camera mea iar capul imi atarna greu. Pffffff, aduceti-mi aminte sa nu mai atentez duminica pe la nunti, nu de alta dar a doua zi devin inapt si nu sunt in stare de nimic d’apai sa mai si postez cate ceva.
Si ca tot am deschis subiectul, de abia acum mi-a picat mie fisa: faza cu darul la nunti este exact ca un imprumut in banca. Dupa varsta de 18 ani incepi sa mergi la nunti, sa marci banu in stanga si dreapta pentru ca roata se intoarce sau s-a intors deja. Ca te casatoresti acum sau peste cativa ani – nu conteaza. Ideea e ca toata viata vei “plati” si vei investi in propria ta nunta. Nu-i asa? E ca un fel de credit ce il platesti pana la o anumita varsta (cand il preiau copiii) dobanda depinzand de inflatie si de raportul euro/leu. Hehehe, oare s-a gandit vreodata statul sa ia impozit pe tot banetul asta ce circula neincetat?
Noapte buna! Ne citim maine. Mai jos aveti o poza draguta (exposure 10 secunde):
click sa vezi mare
Poza facuta cu Canon EOS 400.
Uneori va mai stresez eu cu sondaje si chestii dar stiu ca nu va suparati. Asa ca am sa va rog sa raspundeti un pic mai jos la urmatorul poll. ( puteti bifa mai multe raspunsuri.)
Loading ...
Astazi o sa vorbim despre Restaurantul Budapesta – Str. Republicii nr. 7 – Brasov
Sâmbătă, seara 1 Decembrie, ora 22.00. Am ieşit cu Andreea în oraş şi pentru că ne era foame am decis să mergem să mâncăm. La Sergiana, nicio masă liberă. Am decis să mergem spre Republicii şi până la urmă ne-am oprit în restaurantul “Budapesta”.
Amuzaţi de coincidenţă (Ziua Naţională în restaurant unguresc) am comandat mâncare pe măsură: Andreea, muşchi de porc nu ştiu cum (ceva în maghiară, oricum) iar eu, muşchi de porc Budapesta.
A urmat dezastrul. Mâncarea Andreei a venit „condimentată” cu una bucată folie de plastic de vreo 6 centimetri, poziţionată strategic între stratul de pulpă de porc şi felia de kaiser, mai precis lipită de felia de kaiser. Bucătarul a uitat probabil să o dezlipească. Suntem oameni cu simţul umorului, aşa că ne-am amuzat, am făcut poze cu telefonul mobil şi..
[Nu uitati, daca aveti si alte povesti interesante, daca v-a placut sau v-a displacut un restaurant/junk-food anume si doriti sa impartasiti experienta si altora, trimiteti povestea voastra la adresa de mail fulgerelu[coadademaimuta]gmail[punct]com iar aceasta va fii publicata numaidecat 🙂 ]
Aeroportul din Munchen este situat cam la 60 km de oras. Poate gresesc, cert este ca pana in centru am facut 45 de minute cu S-bahnu’. Ok, odata urcat in frumosul tren (tin sa va spun ca am ramas surprins de cat de curat era + faptul ca in aer miroasea a deodorizant ci nu a transpiratie sau alte chestii ce ucid nasul) mi-am ales un scaun si mi-am scos harta. Trenul era super gol, in dreapta mea o cucoana citeau ziarul dar in rest, nici tipenie de om.
Faza tare: la un moment dat, intr-o statie, urca trei punkeri: doi ei si o ea. “Mai sa fie! Pariu ca e plin de d’astia prin Germania!” S-au asezat in fata mea si si-au vazut de treaba, sporovaind nustiuceuri in germana si facand galagie. Uimit de cata culoare vad in fata mea, imi scot aparatul, grijuliu (chiar ma gandeam ca poate mi-o iau!) fac niste poze chinuite cu ideea sa le pun pe blog. Am facut una! 😀
La un moment dat, dupa ce ca devenisera enervanti, unul din ei se apuca si scoate un telefon, il pune pe speaker si baga nustiuce melodie punk. Incep toti trei sa dea din capete si sa comenteze razand cand deodata… cucoana noastra (cred ca avea cam 45 de ani) zmuceste ziarul si se rasteste la ei. Deci fratilor! Nu credeam ca asa ceva e posibil, eu stateam cu mura ca aia sunt periculosi si imi sparg aparatul daca ma vad ca ii pozez iar tipa asta are tupeul sa urle la ei. Ia ghiciti ce s-a intamplat?! 🙂 Astia trei au tacut malc, au oprit muzica si s-au tirat. Inca o chestie interesanta, la un moment dat au venit controlorii siiiiii………….. surpriza: cei trei aveau bilet!
Imaginati-va scena asta in Bucuresti! Puteti?
Precizez ca pe durata sederii mele in Munchen nu am mai vazut picior de punker. Din cate am inteles, Berlinul e plin!
Astazi o sa vorbim despre Restaurantul Ceasul Rau – Str. Iuliu Maniu nr. 58
Acum vreo doua saptamani ne-am decis sa luam masa in oras: eu, prietena si un cuplu de prieteni apropiati. Zis si facut, m-am apucat sa dau telefoane pentru a face rezervare. Cum la Sergiana (restaurantul nostru preferat) nu am gasit loc, am zis sa incercam la restaurantul Ceasu Rau. Sun, raspunde o fatuca, ii zic ceva de o rezervare, ma pune “on hold” ca cica vrea sa vorbeasca cu seful.
“Puteti veni, a zis sefu ca e loc destul”. Cum naiba? – mi-am zis- ca doar sambata de abia gasesti loc pe undeva iar la astia e gol. Plin de mirare, ii multumesc fetei si anunt gaşca ca avem rezervare la Ceasul Rau – ora 21:00. Am mai stat la un pahar de vorba acasa vreo ora si ceva iar apoi ne-am indreptat spre restaurant. Tin sa precizez faptul ca de ceva timp imi doream sa mananc la Ceasu Rau, dar niciodata, in nicio pauza de masa nu gaseam loc pentru ca era mereu plin.
Bun, ajungem, gasim loc de parcare pe Str. Castanilor (efectiv aproape de locatie) si ne indreptam spre local. “Mai sa fie! Uite..se vede de afara masa aia..sper ca aia sa fie rezervarea noastra!” zic catre grup si le propun sa grabim pasul, ferm convins ca deja e plin iar aia de la telefon nu stie pe ce lume traieste. Intram, supriza: era sambata seara iar restaurantul era super gol, doar la doua mese erau cateva persoane. Alegem o masa, ne asezam uimiti dar zambitori si fatuca de la telefon (sunt sigur ca ea era) ne aduce meniurile. Buuuuuuuun….
Sa inceapa dansul:
Dupa ce ca restaurantul era gol, pe la mese umblau trei insi echipati cu acordeon si toate cele, care zdranganeau de mama focului. Daca cumva pareai interesat de muzica lor, se apropiau de masa ta si ti le ziceau de ti se crapa paharul in mana. In fine, nu-i bagam in seama si ne apucam de meniuri. Nici bine nu apuc sa rasfoiesc meniul ca pac, fatuca vine cu pixul si foaia sa ne ia comanda. Am intrebat-o daca cumva se grabeste si vor sa inchida…. Din cate stiu eu (invatat de la cei mari), semnalul ca te-ai decis sa comanzi este dat de impaturirea meniului si asezarea lui, frumos, pe masa. In fine… pleaca fatuca, ne hotaram ce comandam, ne vede, vine si ii trasmitem: eu – doi mici (de pofta), o fleica la gratar si …. “la garnitura nu m-am decis, imi puteti spune ce inseamna cartofi taranesti?” (mereu intreb ce inseamna pentru ca, in functie de local.. cartofii taranesti pot fi de mai multe feluri) Ea:”Pai sunt cartofi fierti si caliti cu ceapa si sunculita..” “A, bun..ok, din astia vreau!”. Bun, incepe si ia notite intr-un carnetel. Roxana comanda cartofi prajiti(!!) cu aripioare de pui, Adi comanda ca si mine (dar fara mici) iar Catalina comanda piept de pui si cartofi taranesti. Bun asa! Asta pleaca, vine cu bauturile. In momentul cand am observat ca incepe sa-mi toarne berea in paharul Roxanei mi-am dat seama ca fatuca e cu pluta. Bine, a dres-o luand paharul din fata mea si punandu-l in fata Roxanei. In fine… treaca-mearga ..s-a descurcat.
» Read the rest of the entry..
Pentru ca am mai multe povestiri care doresc sa le impartasesc cu voi, am sa incep de astazi sa construiesc un mic ghid al mancatorului de mancare buna in restaurantele brasovene si nu numai. O sa incerc sa va prezint cat mai bine servirea, ambianta, preturi si alte d’astea iar unde se poate, bag niste poze.
Tineti minte insa ca am sa am cateva retineri in ceea ce priveste restaurantele unde iau zilnic masa de pranz. De ce? Pentru ca, ca orice copil ce a are o noua jucarie, nu vreau ca altii sa vina, sa se joace cu ea si sa mi-o strice. Traducere: daca va recomand un restaurant bun, o sa dati navala si eu nu o sa mai prind loc. 😛 Egoism? Nici vorba. 😀
Ne auzim maine cu episodul 1. 😉
O seara placuta va doresc!
N-am timp sa citesc prin ziare sau sa stau prea mult in fata televizorului, vreau sa stiu insa un lucru: care-i faza, stie cineva? Netul in extern merge NU iar astia de la RDS paremi-se ca si-au deconectat telefoanele de la suport. Vaica mia, asta inseamna ca daca trag acum in injuratura ani-NATO sau scriu ceva despre Bush sau Putin, o sa ma ridice astia?
Pisamas pe Summitul vostru!
P.S Acum serios, va merge netu’? Sau doar eu am probleme? Si ieri am avut ….
