”
O parodie dupa “Puya – Change”, foarte reusita as adauga.
Dar lasati prostiile, toti liceenii sa ridice mainile in aer!
Was it just me, or were “Up” and “Gran Torino” the same movie? This trailer proves it.
Imi place enorm ideea celor de la Pixar celui care a realizat acest trailer, pana acum nu am observat similaritatile dintre cele doua filme.
Mi-am adus aminte ca am filmat ceva interesant in Munchen, acum vreo doua luni. Pe langa faptul ca in Germania toate taxiurile sunt marca Mercedes si au culoarea untului, printre ele mai observam si cate o exceptie. Marca Toyota Prius – hybridul cu propulsie electrica – va dati seama ce afacere buna pentru un taximetrist?
Incercati sa nu bagati in seama vocea de pe fundal, eram obosit si vorbeam cu mine insumi (mai ales la final). 😀
…..in caz ca ne opreste Politia pentru un control de rutina?
Sfat important: pentru inceput ar fi bine sa incercati sa va pastrati calmul.
Emag.ro ameninta lumea fizica!
Cel putin asa zice nenea asta, pardon, Mos Craciun (prof. doct. Leonida Bucium).
Sincer, Lorin Fortuna trebuie sa fie si el implicat altfel nu concep. Balaurieni, serpilienii, vulturienii sunt pe cale sa demaste o conspiratie pusa la cale de un binecunoscut magazin online de pe la noi.
Daca asta se vrea o campanie de publicitate pentru Emag atunci as considera-o campania anului! Insa daca stau sa ma gandesc mai bine, parca lipseste ceva…
Consider Craciunul ca fiind o sarbatoare a copilariei, o sarbatoare careia nu trebuie sa-i lipseasca zapada multa, portocalele, mirosul de cozonaci praspeti, de
brad sau de rasina, colindele si nu in cele din urma, Mos Craciun.
Imi aduc aminte de perioada copilariei mele, de cum intram in luna Decembrie, copil fiind, numaram zilele din calendar pana cand trebuia sa vina “Mosul”. E drept, acestea treceau extrem de greu iar pe 24 ma trezeam plin de emotii dis de dimineata si tremuram de nerabdare la gandul ca se apropie seara. O gaseam pe mama in bucatarie, trebaluind de zor in timp ce tata era plecat la cumparaturi. Pe la pranz se intorcea, il auzeam tropaind in fata usii, scuturandu-se de zapada iar eu, auzindu-l, dadeam fuga sa-i deschid, nelasandu-i timp sa apese pe sonerie. Ma intampina zambind pe sub mustata-i plina de promoroaca si, tragandu-si sufletul de la atata carat, imi arata triumfator bradul ce era priponit pe tocul usii. Ma bucuram nespus si fericit, apucam de brad, pentru a-l ajuta sa-l ducem direct pe balcon unde urma sa-l fixam in suport.
